Ziua Mediului

Ziua Mondiala a Mediului (Ecologiei) - 5 Iunie - instituita in 1972 de Adunarea Generala a Natiunilor Unite pentru celebrarea Conferintei “Ecologia Umana” de la Stockholm si reprezinta elementul cel mai important al Programului Ecologic al Natiunilor Unite (UNEP).

Aceasta zi se sarbatoreste in ziua de 5 iunie a fiecarui an si constituie un prilej pentru institutiile guvernamentale, administratiile locale, asociatiile de tineri, organizatiile nonguvernamentale, intreprinzatori, industriasi, inclusiv mass-media de a se mobiliza prin manifestari comune menite sa atraga atentia asupra necesitatii protejarii factorilor de mediu.

Marcarea Zilei Mondiale a Mediului reprezinta un binevenit semnal si un indemn de a actiona unitar pentru salvarea patrimoniului nostru natural pe care avem datoria de a-l lasa nealterat generatiilor viitoare.

Cu ocazia Zilei Mondiale a Mediului, Directorul executiv al Programului Natiunilor Unite pentru Mediu, Klaus Topfer, a adresat un mesaj de salut tuturor celor care se implica in protectia mediului. “Noi am facut un pas de gigant asupra “mondializarii”.

Mondializarea s-a extins asupra intregii planete, aducand beneficii pentru jumatate din populatie. Cealalta jumatate continua sa supravietuiasca cu doi dolari pe zi si neavand probabil sansa de a se bucura de o cana de apa curata. Noi trebuie sa facem in asa fel, ca mondializarea sa devina benefica pentru toata lumea, nu doar pentru unii oameni!”

Manifestarile dedicate Zilei Mondiale a Mediului se inscriu in efortul comun de transmitere catre generatiile viitoare a unui mediu curat si sanatos, cu respectarea celor trei dimensiuni ale dezvoltarii durabile: economica, ecologica si sociala, constituind un exemplu activ de colaborare intre autoritatile administratiei publice centrale si locale si societatea civila, pentru ca, in final, sa poata oferi o imagine favorabila Tarilor Membre ale Uniunii Europene, in randul carora dorim sa ne integram si unde protectia mediului constituie o prioritate a dezvoltarii economico-sociale.

Ziua Mondiala a Protectiei Mediului, marcata pe data de 5 iunie, se inscrie in efortul comun de a promova a dezvoltarea durabila a oraselor. In agenda evenimentelor sunt incluse activitati care ar contribui la promovarea principiilor ecologice si dezvoltarii durabile a vietii umane in centrele urbane in scopul asigurarii unui viitor prosper si sigur din punct de vedere ecologic.

Ziua Mediului este o sarbatoare a tuturor cetatenilor indiferent de tara, rasa sau de alta natura.

Ziua Mondiala a Mediului poate fi marcata pe mai multe cai si anume parade ale biciclistilor, raliuri stradale, concerte ecologice, concursuri scolare de eseuri si postere, plantare a arborilor, eforturi de reciclare, campanii de colectare a deseurilor si multe altele. Acest eveniment este utilizat pentru a atrage atentia populatiei asupra problemelor de mediu existente pe plan local, national si regional.

Astfel, se reaminteste anual omenirii cat de grave pot deveni lucrurile daca nu se manifesta grija pentru patrimoniul natural. Se desfasoara in aceasta perioada activitati care tin de managementul si dezvoltarea durabila a oraselor, in context ecologic.

Spatiile verzi din orase, gradinile si parcurile sunt adevarate refugii pentru multi dintre noi. Ceea ce facem in directia protejarii acestora facem, in primul rand, pentru noi, pentru sanatatea noastra si a generatiilor care ne vor urma.

Este important a sadi in mintea si sufletul fiecarui cetatean al societatii, conceptul ca omul, ca specie biologica, este dependent de natura si nu poate trai in afara ei.

Fiecare dintre noi poate contribui semnificativ la ameliorarea si protejarea parcurilor, a spatiilor verzi sau a gradinilor, precum si la celebrarea acestei sarbatori prin participare si sustinere

Cel mai „verde“ oraş

Orasul Vaexjoe va fi “verde” sau nu va mai fi. Acesta este deviza comunitatii de partea sudica a Suediei, ridicata la rangul de model international pentru protectia mediului, si ale carei obiective de viitor sunt foarte ambitioase.Oraşul suedez a devenit lider mondial în protecţia mediului. El este un oraş cu o populaţie de 80.000 de oameni, cuibărit între lacurile şi pădurile din sudul Suediei, care a ajuns deja la un consum de energie regenerabilă la peste 50% din necesar, în timp ce Uniunea Europeană îşi propune ca abia în 2020 să ajungă la un procent de 20%. Autorităţile spun că emisiile de dioxid de carbon/locuitor au scăzut cu 30% în ultimii 15 ani. Programul “ecologic” al acestei comunitati a inceput inca din 1970, cand in urma dezghetului au aparut la suprafata lacurilor mii de pesti morti, rezultat al poluarii acumulate de secole. In acel moment se lanseaza un program de curatire a apelor. “Azi se poate innota, pescui si consuma pestele din aceste lacuri.” a declarat M. Johansson.
In 1980, odata cu cel de al doilea soc petrolier, uzina de incalzire urbana, Sandvik, care pana in acea vreme utiliza petrolul, a introdus un nou combustibil obtinut din industria lemnului (rumegusul), o materie prima care se gaseste din abundenta in zona orasului. Acest lucru a asigura independenta energetica a orasului. Astazi, acest biocarburant asigura 98,7% din carburantul utilizat in aceasta centrala care ofera caldura unui numar de 50000 de locuitori din Vaexjoe.
Eforturile şi investiţiile dau roade, iar oamenii s-au obişnuit cu un nou stil de viaţă: au piste pentru biciclete şi reduceri de taxe, parcări gratuite pentru automobilele ecologice.

http://www.subtire.com/2008/05/11/documentar-the-11th-hour-cu-subtitrare-in-romana-88min/
Este adresa unui film pe cat de actual pe atat de şocant. Leonardo di Caprio se face "vinovat" de acesta realizare. Oare pentru a câta oară strigătul de disperare al lumii ştiinţifice ne prezintă argumente ........ dade-dade ne trezim.

În fiecare an, în data de 15 mai, se aniverseaza Ziua Internaţională de Acţiune pentru Climă.
Schimbările climatice din ultimii ani au un impact semnificativ atât asupra ecosistemelor naturale, biodiversitatii, resurselor naturale, cât şi asupra sănătătii umane.Creşterea nivelului oceanului cu 18 până la 58 cm până la sfârşitul secolului, a temperaturilor medii, care vor creşte cu până la 5,8 grade Celsius până în 2100 reprezintă doar câteva dintre efectele încălzirii globale.
Ca efect al activităţilor umane, nivelul tuturor gazelor cu efect de seră este în creştere şi dezvoltă acest fenomen.
România a resimţit direct efectele încălzirii globale: temperaturi extreme, inundaţii, furtuni violente. De aceea, este important ca opinia publică, în special tinerii, să fie informaţi cu privire la impactul pe care îl pot avea asupra mediului şi a stilului de viaţă pe care trebuie sa îl adopte pentru a contribui la reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră. E important ca, în viitorul apropiat, cursurile despre schimbări climatice să devină parte a curriculei şcolare.
Partidul Ecologist Român face apel către toate instituţiile statului pentru a contracara schimbările climatice cu care se confruntă în ultima perioadă şi România. Acest lucru se poate realiza prin campanii concrete de informare a cetăţenilor şi prin strategii de acţiune bine elaborate la nivel instituţional.
Noi toţi trebuie să devenim mai reponsabili şi să ne implicăm în dezvoltarea tehnologiilor şi produselor nepoluante. Aceasta, pentru ca piaţa funcţionează pe principul cererii şi ofertei, iar daca noi vom cere doar produse care nu afectează mediul, atunci marile companii vor fi obligate să se axeze pe acest gen de producţie.
Imaginile şocante ale anului 2007 - urşi polari topiţi de căldură, gheţarii himalayeni topindu-se, păduri tropicale culcate la pământ pe toată suprafaţa continentului negru, inundaţii devastatoare din Bangladesh până în Ghana, secetă prelungită şi canicula din Europa - ar putea însemna foarte puţin faţă de ceea ce s-ar putea întâmpla în viitor dacă omenirea nu acţionează hotărât.
2008 - Maynmar - dupa unele estimari cca 150000 de morti in urma unui ciclon, ninsori in zone care n-au fost confruntate cu acest fenomen, inundatii catastrofale in multe regiuni ale planetei ....... lista poate continua si n-au trecut decat 4 luni din acest an......... Cateva filmulete, care daca nu te fac sa actionezi, macar, sa te puna pe ganduri.
http://www.youtube.com/watch?v=kK3uTlFTs68
http://www.youtube.com/watch?v=PArDpzbd6_A&NR=1
http://www.youtube.com/watch?v=C3pujlkSTqo&feature=related
http://www.youtube.com/watch?v=mr9CHSD5hT4&feature=related
http://www.youtube.com/watch?v=oJAbATJCugs&feature=related
http://www.youtube.com/watch?v=j6XB6WTwTNU&NR=1
http://www.youtube.com/watch?v=ov6GPTB4Tio&feature=related
http://www.youtube.com/watch?v=al9PkR6MOU4&feature=related
http://www.youtube.com/watch?v=H6UL29qb2vI&feature=related
http://www.youtube.com/watch?v=KKgcY8LyJtE&feature=related
http://www.youtube.com/watch?v=FDbtu_m_V1o&feature=related

Ultima perfuzie

Incalzirea globala
Exista ceva de care nu are rost sa incercam sa ne ascundem. Este Adevarul!Care este Adevarul in privinta incalzirii globale?
Adevarul este ca fiecare vara dintre ultimele a fost recunoscuta de catre specialisti ca fiind cea mai torida de cand se fac inregistrari meteorologice. Adevarul este ca aceasta tendinta va continua.
Adevarul este ca fiecare iarna dintre ultimele a pendulat intre caldura nefireasca si fenomene extreme. La poli, grosimea medie a gheturilor a scazut cu 40% in perioada 1993-1997 fata de 1958-1976. Se estimeaza ca banchiza arctica se va topi complet vara deja din 2013, observatiile din satelit facute in 2007 aratand o tendinta de scadere a suprafetei banchizei cu 20% pe an.
Adevarul este ca atmosfera devine din ce in ce mai poluata, iar capacitatea de refacere este din ce in ce mai scazuta datorita faptului ca suprafata impadurita a Terrei scade simtitor de la an la an. Nivelul de dioxid de carbon din atmosfera este comparabil cu cel din urma cu 20 de milioane de ani.
Adevarul este ca desi omenirea nu poate gestiona efectul de sera generat de imensele cantitati de dioxid de carbon pe care le deverseaza in aer este amenintata de eliberarea a cca 70 de miliarde de tone de metan prin topirea ghetarilor si a permafrostului din Siberia. Adevarul este ca metanul genereaza un efect de sera de circa 3 ori mai puternic decat dioxidul de carbon (la volume egale).
Adevarul este ca, pe termen lung, in conditiile in care tendinta de incalzire globala se pastreaza, se estimeaza ca termosifonul salin (un fenomen de circulatie globala a apelor oceanice care face ca Europa nordica sa aiba o clima mai blanda decat alte regiuni de la aceeasi latitudine - exemplul Siberiei) se va opri definitiv. Adevarul este ca scenariile strategilor americani iau in calcul faptul ca in viitor, in Europa, va incepe o era glaciara.
Adevarul este ca pana si cele mai pesimiste modele climatice sunt depasite cu mult si nu pot sa prevada consecintele actualelor tendinte peste 30, 50, 100 de ani, deoarece nu iau in calcul efectul de sera ce poate fi produs de metan si nici ritmul de crestere al tarilor in curs de dezvoltare ori dinamica in ce priveste consumul global de energie, imposibil de determinat.
Adevarul este ca Pamantul se afla in cel mai sufocant an din ultimii 650.000 de ani. De aceasta data, efectul se datoreaza activitatii umane. Platim cu totii pretul unei sute de ani de dezvoltare iresponsabila.
Adevarul este ca eforturile pentru remedierea situatiei trebuie sa fie cel putin egale ca amploare, coordonare si durata ca si cele care au generat situatia cu care ne confruntam. Adevarul este ca va fi nevoie de un efort colectiv de cca 2000 de miliarde de dolari/ an, timp de 30 de ani, doar pentru ca la sfarsitul perioadei respective tendinta de incalzire globala sa fie stopata. Adevarul este ca acest efort general nu exista.
Adevarul este ca Adevarul e mai grav decat putem sa intelegem! La nivelul inalt al marilor puteri se ia in calcul faptul ca omenirea nu va reusi sa gestioneze aceasta criza majora. Totusi este mai bine sa cunoastem aceste adevaruri. Lupta nu este din start pierduta, iar viata pe Terra depinde de fiecare dintre noi. Pentru ca situatia sa se schimbe, pentru ca Lumea sa se schimbe, trebuie sa incepem cu noi insine. Este nevoie de consecventa, de disciplina, de obiceiuri sanatoase de consum. La sfarsitul fiecarei zile vom sti daca am invins inertia si nepasarea sau daca am fost invinsi. E lupta noastra, a tuturor!

articol de pe site-ul: http://www.orapamantului.ro/

Anno domini 2008

Nu mi-am propus in randurile ce urmeaza sa fac o analiza a Romaniei din primul deceniu al mileniului 3. Mi-as asuma o misiune riscanta incercand a cataloga dincolo de aspectul cotidian al existentei romanului, multiplele conexiuni ale lumii din umbra. Dincolo de ceea ce inseamna informatie de uz curent, de lumea de suprafata in care noi muritorii de rand scriem cu sarg paginile anoste ale Romaniei contemporane. Ar fi si pacat daca n-am continua sa ne amagim cu iluzii asemeni visurilor copilariei. Caci, naivitatea este cel mai inocent si cuminte defect cu care am fost inzestrati. Si uite asa, noi, continuam sa ne tintuim privirile cu invidie la alti semeni de-ai nostri care ne raspund cu compasiunea superioritatii.
Romanul a ajuns sa se bucure de lucruri care in cel mai fericit caz pe alti europeni ii lasa indiferenti. Romanii, care ii astepta pe americani de aproape 50 de ani, au fost deosebit de euforici odata cu acceptarea tarii lor in pactul Atlanticului de nord , in schimb polonezii, cehii, maghiarii si chiar bulgari au avut si au o atitudine mai rezervata. Probabil ca situatia lor economica le permite sa aiba o atitudine de indiferenta la aceasta problema. Vorba aia “lor le da mana”.In marea familie europeana vom intra cu drepturi depline probabil dupa 2015. Noi si bulgarii, repetenti la prima sesiune de examene pe care ceilalti au luat-o cu brio, a trebuit sa fim mereu cu mana pe sus pentru a nu crede profesorii ca ascundem fituici in maneca. De copiat nici n-ar fi fost rau daca am fi facut-o dar ne-am bazat pe "intelepciunea balcanica" si am luam un zece impreuna cu vecinii de la sud de Dunare. Am impartit frateste si cu cinci am trecut. Ca sa copiezi trebuie neaparat sa ai curaj, sa fi atent de la ce elev o faci . Din pacate, romanului, ia placut originalitatea si cu greu ii poti scoate din cap faptul ca este a toate stiutor. De la schimbat un bec, la zugravit, dat injectii, tuns si taiat porcul pana la condus si reparat masina se pricepe la toate si lectii nu ia de la nimeni. Nestiutorii si neindemanatecii de nemti, francezi, olandezi, englezi nu s-au nascut cu aceste deosebite calitati ale neamului nostru si uite unde au ajuns.
Te intrebi cum de ? Raspunsul este cat se poate de simplu. Neamtul, francezul si altii ca ei au stiut de-a lungul istoriei sa asculte ce se vorbeste despre ei, sa invete de la toti cu care au avut contact, sa aleaga cei mai bun si in final sa gaseasca pentru fiecare individ un domeniu restrans de activitate pe care respectivul sa o faca cat se poate de bine. Societatea la plasat in angrenajul economic pe fiecare la locul potrivit, ia de la fiecare dupa posibilitati si le da dupa necesitati. Nu vi se pare cunoscuta propozitia. Este bineinteles utopia comunista care este aplicata de mult in putredul capitalism .
Desi vom gasii inechitati sociale totusi « vesticul », chiar si din ajutorul de somaj, poate sa-si plateasca toate de-ale casei si de-ale gurii si sa-i ramana bani pentru o iesire in tara vecina sau de ce nu peste ocean.
Sa incercam sa privim realist situatia Romaniei acum - cand am trecut pragul integrarii – cel putin pe hartie. Sa incercam sa fim mai putin multilateral dezvoltati si sa devenim specialisti. Numai asa: cu o alta optica, cu mult curaj si de ce nu, inspirandu-ne de la altii care au parcurs drumul pe care trebuie sa-l urmam, vom face visele realitati, iar naivitatile vor deveni certitudini.
Suntem in Comunitatea europeana. E bine pentru noi ?, e prea devreme ? Bineinteles ca orice amanare are costuri imense pentru tara. Lasata singura, Romania, nu poate atinge itemii de integrare nici peste 20 de ani. E greu sa accepti ideea dar asta-i realitatea. Va fi extrem de greu – in continuare - dar e singura solutie daca vrem, ca peste inca o generatie, sa nu mai vorbim de sacrificii. Nu sunt si n-am fost niciodata un sustinator al sistemului capitalist neconditionat. Are si el tarele lui ; dar intre a merge legat la ochi inspre viitor si a alege un ghid pentru acest parcurs aleg varianta a doua. Nu trebuie sa ne manifestam ca niste rude sarace ale batranului continent, desi saraci suntem, sa avem un comportament decent , o atitudine demna nu slugarnica si sa privim cu incredere viitorul. Dar cum avem obiceiul, impamantenit in glia stramoseasca, de a ne da cu stangu-n dreptu' numai de comportament decent nu putem vorbi. Presedintia ataca guvernul, acesta nu se lasa mai prejos si raspunde cu aceeasi moneda, gafele politice, economice, "de imagine" se tin lant, leul e pe topogan, preturile o iau razna, sindicatele sunt in stand-by si asteapta momentul in care mamaliga va exploda. Ce-i de facut? Politic vorbind, mai nimic cu tot acest simulacru de uninominal, vor iesi aceleasi personaje care vor juca aceasi piesa de prost gust. Noi, spectatorii, vom sta cuminti si resemnati in asteptarea unui "salvatore de la patria" care sa ne mai dea de "doi bani speranta". Economic - vrem nu vrem - vom fi folositi drept producatori de bunuri ce inglobeaza multa manopera, profitandu-se de mana de lucru ieftina. Romanii, cei tineri in general, vor cauta un "job" prin alte tari, iar noi vom importa mana de lucru din zone mai sarace. Romania a devenit deja o tara second-hand, din toate punctele de vedere. Cu politicieni expirati, cu o economie inca neperformanta, cu cateva exceptii, cu un nivel de trai la limita saraciei si lipsita de perspective Romania este si, in contextul actual, va ramane, inca mult timp, codasa Europei. Imaginea Romanie de maine se prefigureaza a fi o imagine de cosmar. Cu o populatie imbatranita, cu o economie subreda, cu un nivel de trai scazut, Romania prezinta un tablou abstract in gri si negru cu urme de rosu in care secera a fost inlocuita de coasa iar ciocanul a disparut. Si atunci mai are loc speranta? Poate da, poate nu - oricum ea moare ultima.

Dan Ionescu

Undeva in subconstientul meu aveam unele retineri legate de toate evenimentele ce au generat marile conflicte din secolul trecut si cel actual. Manipularea opiniei publice, insamantarea starii de frica, ce te face sa accepti orice doar pentru a avea o siguranta relativa, sunt metode care au si cu certitudine vor avea sorti de izbanda asupra mintilor si gandirii afectate de virusul media. Sunt adeptul informarii dar incerc sa decelez doar mesajele ascunse printre randuri , imagini, sunete. Nu vreau sa ajung sclavul informatiei agresive, nu vreau sa cad in plasa minciunii pe post de adevar si nici a adevarului imbracat in minciuna. Filmul Zeitgeist are curajul sa-ti prezinte mesajele ascunse care ti-au marcat existenta, are curajul sa arate cu degetul, sa identifice manipulatorii si sa traga semnale de alarma. Urmariti-l ca merita: http://www.subtire.com/2008/01/02/zeitgeist-cu-subtitrare-in-romana/

DIFERENŢE

Nevoile primare ale oamenilor se consideră a fi:

1. Sănătatea
2. Banii (prin intermediul cărora obţinem alimente, adapost, îmbrăcăminte şi distracţii)
3. Dragostea
Unul din modurile de a atinge aceste obiective este să fii bogat şi prosper.
După cum există oameni bogaţi şi oameni săraci, tot aşa, există ţări bogate şi ţări sărace.
Diferenţa între ţările sărace şi ţările bogate nu constă în vechimea lor.
Aceast fapt poate fi dovedit dacă dăm ca exemplu ţări precum India sau Egiptul, care există de mii de ani, dar sunt sărace.
Spre deosebire de acestea, sunt ţări ca Australia sau Noua Zeelandă, care până în urmă cu mai puţin de 150 de ani erau necunoscute, iar astăzi sunt ţări dezvoltate şi bogate.
Diferenţa între ţările bogate şi cele sărace nu este legată de resursele naturale pe care acestea le posedă.
De exemplu, Japonia, care are un teritoriu mic şi muntos, care nu este deloc potrivit nici agriculturii şi nici creşterii vitelor, şi nici nu are petrol sau minereuri, dar este a doua putere economică mondială.
Teritoriul său este ca o mare fabrică plutitoare care importă materie primă din toată lumea, o prelucrează, iar produsul rezultat este exportat apoi în toată lumea, şi uite aşa, se acumulează bogăţia…
Mai avem şi exemplul Elveţiei, tară fără acces la mare, dar care deţine una din cele mai mari flote maritime din lume. Care nu are cacao, dar are ciocolata cea mai bună din lume. Care în puţinii ei kilometri pătraţi creşte vite şi permite cultura doar 4 luni pe an, deoarece în restul timpului este foarte frig. Care are cele mai bune produse lactate din Europa. Si care, ca şi Japonia, nu are materii prime, dar exportă produse de o calitate greu de întrecut.
O ţară pe care siguranţa, ordinea şi munca au transformat-o în “casa de bani” a lumii…
…şi nu este nici inteligenţa oamenilor cea care face diferenţa între bogăţie şi sărăcie…
Aceast fapt este demonstrat de studenţii din ţările sărace care studiază în ţările bogate şi obţin rezultate excelente în educaţia lor.
Un alt exemplu poate fi văzut la managerii din ţările occidentale care ne vizitează ţara. Vorbind cu ei ne putem da seama că nu există nici o diferenţă intelectuală notabilă.
În sfârşit, putem spune că nici rasa nu face diferenţa între bogaţi şi săraci...
În ţările Europei Occidentale putem vedea cum “leneşii” (hispanici sau africani) demonstrează că ei sunt forţa productivă în aceste ţări.
Şi atunci?
Ce face diferenţa?
ATITUDINEA
oamenilor face diferenţa.
Studiind comportamentul persoanelor din ţările bogate, descoperim că marea parte a populaţiei respectă următoarele reguli (ordinea nu este importantă):

1. Etica
2. Ordinea şi curăţenia
3. Integritatea şi cinstea
4. Punctualitatea
5. Resposabilitatea
6. Dorinţa de perfecţionare
7. Respectul pentru legi şi regulamente
8. Respectul pentru drepturile celorlalţi
9. Dragostea pentru muncă
10. Efortul pentru a face economii şi cheltuiala cu chibzuinţă

Are România nevoie de alte legi?
Nu ar fi oare de ajuns să respectăm cu toţii aceste 10 reguli simple?
În ţările sărace, numai o mică parte (nesemnificativă) din populaţie se conduce după regulile acestea în viaţa de zi cu zi.
Nu suntem săraci din cauză că ţara noastră n-are resurse naturale sau fiindcă natura este crudă cu noi…
Suntem săraci pur şi simplu din cauza atitudinii noastre.
Ne lipseşte caracterul pentru a ne comporta după aceste principii de bază ale funcţionării societăţii.
Dacă vom aştepta ca Guvernul să ne rezolve problemele noastre, vom aştepta toată viaţa.
O atenţie deosebită acordată faptelor noastre, împreună cu schimbarea de atitudine pot semnifica intrarea ţării nostre pe drumul progresului şi bunăstării.
Valorile acestea vor anima fiecare proces de schimbare pe care îl impulsionăm, fiecare obiectiv care-l vom atinge, şi în principal stilul de viaţă care-l vom avea.
Împreună vom putea modela o ţară mai bună.

Pledoarie

Mi-am rostogolit un suspin pe coperta unui album.
Eram desculţ …. mâinile încercau să dirijeze norii …..Din colţul unui strop de apă agăţat de-un mugure, îmi râdea soarele. Iarba îmi îmbraţişa tălpile, iar vantul îmi alinta buclele. Pe genunchi amprente de verde şi ocru de la marea iubire cu natura.
Mai târziu, idila se transformă în respect iar apoi în pioşenie. Altarul munţilor mi-a dăruit întotdeauna clipa de revelaţie necesară întocmirii “dosarului” pentru lumea de dincolo de neguri. Acolo meditaţia ajunge parte din înţelepciune, înţelepciunea din virtute, iar virtutea din caracter. Acolo goliciunea se umple de conţinut iar filozofia stă la masă cu caprele negre. Într-un spaţiu în care timpul nu mai are unităţi de măsură până şi vremea ascultă de divinitate.
Acum când tâmplele sunt cernite iar paşii nu mai ascultă comenzi sentimentale sunt nevoit să mă refugiez între coperţi de album şi să visez la templele alpine. Şi-apoi m-apucă dorul de ducă - mă furişez din civilizaţie - şi mă autoexilez pe mal de apă. Mă lupt cu rămăşiţele lumii moderne expuse ca nişte trofee şi încerc să-mi regăsesc clipele de relaxare cantonate la limita coniferelor. Apoi dupa ce şi peştii obosesc de prea multă gimnastică lacustră la ceas de seară, privesc simfonia apusului şi cum plapuma de nori înveleşte orizontul.
Adorm mângâiat de frunzele toamnei şi aştept stratul de omăt să mă-nfrăţească cu eternitatea.


Dan Ionescu – 12 aprilie 1999 publicată în Ecologistul mai 1999